Gheorghe Hagi

Gheorghe Hagi (n. 5 februarie 1965, Săcele, Constanța, jud. Constanța) este un fost fotbalist român, supranumit Regele fotbalului românesc și Maradona din Carpați. Este cel mai bun marcator din istoria naționalei României cu 35 de goluri înscrise.

Cariera

Jucător
Gheorghe Hagi a început să joace fotbal la vârsta de 10 ani, la Farul Constanța, echipă la care a și debutat în Divizia A, la 17 ani[1]. În cariera sa, Hagi a mai evoluat la Sportul Studențesc, Steaua București (cu care a câștigat trei titluri de campion al României, două Cupe și Supercupa Europei, în perioada 1987-1990), Real Madrid, Brescia, Barcelona și Galatasaray (patru titluri de campion al Turciei, o Cupă UEFA și o Supercupă a Europei)[1]. La echipa națională, Hagi a reușit să bifeze 125 de prezențe, cu 35 de goluri marcate[1].

Ca jucător, Hagi a fost un purtător clasic de număr 10 (conducător de joc) care se remarca în teren prin claritatea paselor trimise către atacanți și șuturile eficace la poartă, atunci când se afla el însuși în poziție de finalizator. Câteva din golurile sale au intrat în istoria fotbalului. Hagi reușea să depășească ușor mulți adversarii prin dribling și găsea deseori de unul singur mijloace de câștigare a unui meci. Deși nu excela la capitolul viteză, se orienta excelent în teren și reușea să fie prezent în bune poziții de joc, ceea ce îi permitea fie să paseze decisiv, fie să șuteze cu succes de la distanță.

Hagi a fost și un excelent executant de lovituri libere, înscriind numeroase goluri din poziții fixe.

Cariera lui Hagi ca jucător profesionist (sau semi-profesionist – în timpul regimului socialist) poate fi împărțită în mai multe perioade:
1982-1983: debutul: Hagi este remarcat la nivel de juniori, debutează în Divizia A și la echipa națională.
1983-1988: consacrarea la nivel național, jucând la 2 echipe bucureștene de top. Mai ales la Sportul Studențesc, unde juca rol de “copil teribil”, Hagi face câteva meciuri de-a dreptul senzaționale, contribuind decisiv în 1985 la câștigarea titlului de vicecampioni (cea mai bună performanță de până azi a clubului din Regie).
1988-1990: consacrarea la nivel internațional. Hagi joacă o semifinală (în 1988) și o finală de Cupa Campionilor în 1989 (fiind desemnat al doilea jucător ca valoare din competiție, după Marco van Basten) și participă cu România la Cupa Mondială din 1990 – Italia.
1990-1998: anii de maturitate. Hagi este liderul incontestabil al echipei României și contribuie decisiv la cele mai mari succese din istoria Naționalei.
1998-2001: perioada târzie, marcată de o anumită sensibilitate psihică, rezultată probabil, și din stresul acumulat de-a lungul timpului. Din evenimentele “ciudate” ale acestei perioade putem aminti prima retragere din echipa națională din 1998), decizie asupra căreia Hagi va reveni în 1999 și conflictele tot mai dese cu arbitrii. Hagi a fost eliminat în 2 meciuri foarte importante, finala UEFA din 2000 (câștigată de Galatasaray) și sfertul de finală de la Campionatul European 2000 (pierdut de România, 0-2 cu Italia) și a provocat un scandal imens în Turcia, în 2001, când a fost pe punctul de a bate un arbitru, fiind suspendat 6 etape pentru acest lucru.

În ciuda finalului de carieră, în general Hagi a fost totuși un jucător fair-play, care era penalizat foarte rar de arbitri.

Națională
Hagi a debutat la echipa națională la vârsta de 18 ani, pe 10 august 1983 la Oslo, în meciul amical Norvegia – România. Până atunci jucase pentru România în echipa de juniori sub 16 ani (4 meciuri), echipa de juniori sub 17 ani (13 meciuri, 1 gol), echipa de juniori sub 18 ani (32 meciuri, 9 goluri) și echipa olimpică (4 meciuri).

În 1985, pe 16 octombrie, Mircea Lucescu, pe atunci antrenor al echipei naționale, l-a desemnat pentru prima oară pe Hagi căpitan al echipei naționale. Hagi avea doar 20 de ani și meciul, disputat pe stadionul 23 august împotriva Irlandei de Nord, era decisiv pentru calificarea la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic – 1986. Evoluția lui Hagi a fost foarte ștearsă și mulți au criticat la acea vreme decizia lui Lucescu. Cert este că vreme de câțiva ani căpitanul “de drept” al echipei naționale a devenit portarul Silviu Lung, un jucător mult mai matur și mai experimentat decât Hagi. Totuși, după retragerea lui Silviu Lung (în 1990), Hagi a devenit repede căpitanul de drept al naționalei. A fost de 65 de ori căpitanul echipei naționale, conducând din teren echipa României la 2 Cupe Mondiale (1994 – USA și 1998 – Franța) și la 2 Campionate Europene (1996 – Anglia și 2000 – Belgia și Olanda).

De asemenea, a mai participat cu România și la Campionatul European din 1984 – Franța (ca rezervă) și la Cupa Mondială din 1990 – Italia (ca titular). Pe 24 aprilie 2001 Gheorghe Hagi se retrage din echipa națională de fotbal a României. La ultimul meci al lui Hagi pentru România au participat 80.000 de fani din toată țara.[arată]
Goluri pentru România

Antrenor
Prima tentativă ca antrenor a lui Hagi a fost la echipa națională în 2001, unde a deținut postul timp de cinci luni. În toamna lui 2003 a fost antrenor pentru scurt timp la Bursaspor, iar din martie 2004 a fost antrenor la Galatasaray timp de un an după care și-a dat demisia. La gruparea din Istanbul a câștigat primul trofeu al carierei de antrenor, Cupa Turciei. A fost manager general al echipei FCU Politehnica Timișoara în returul campionatului diviziei A 2005-2006 dându-și din nou demisia. După retragerea din cariera de fotbalist, principalul stadion din Constanța a preluat numele lui Hagi, dar după ce acesta a decis să preia pe Poli, numele arenei a redevenit Farul.[2]

În perioada iunie – 20 septembrie 2007, Hagi a fost antrenor principal la FC Steaua București. În scurtul mandat, a reușit să califice echipa în grupele Ligii Campionilor prin depășirea a două tururi preliminare, dar în campionat rezultatele au întârziat să apară. După un meci pierdut cu Sparta Praga în Liga Campionilor, Hagi a demisionat de la Steaua.

În octombrie 2010, Hagi a revenit la conducerea echipei turce Galatasaray, cu care a semnat un contract pentru un sezon și jumătate.[3]. După o serie de rezultate dezamăgitoare, echipa ajungând pe locul 11 în liga turcă, și-a reziliat contractul în comun acord cu conducerea clubului.

Palmares

Ca jucător
Sportul Studențesc
Liga I: vicecampion al României în 1985–86
Steaua București
Liga I: 1986–87, 1987–88, 1988–89
Cupa României: 1986–87, 1988–89
Supercupa Europei: 1986 (Steaua a învins ca urmare a golului marcat de Hagi: 1-0 cu Dinamo Kiev)
Cupa Campionilor Europeni: vicecampion al Europei în 1988–89 (finala Cupei Campionilor pierdută de Steaua cu 0-4 împotriva lui AC Milan)
Real Madrid
Supercopa de España: 1990
La Liga: vicecampion în 1991–92
Copa del Rey: finalist 1991–92
Brescia
Cupa Anglo-Italiană: 1993–94
FC Barcelona
Supercopa de España: 1994
Copa del Rey: finalist 1995–96
Galatasaray
Superliga: 1996–97, 1997–98, 1998–99, 1999–00
Cupa Turciei: 1998–99, 1999–00
Supercupa Turciei: 1996, 1997
Cupa UEFA: 1999–00
Supercupa Europei: 2000
Individual
Liga I: Golgheter 1985, 1986
Cupa Campionilor Europeni: Golgheter 1988
Fotbalistul român al anului: 1985, 1987, 1993, 1994, 1997, 1999, 2000
Echipa Campionatului Mondial de Fotbal: 1994
FIFA 100

Ca antrenor
Galatasaray
Cupa Turciei: (2005)

Goluri și meciuri celebre
31 mai 1985: Dinamo – Sportul Studențesc 0-5 (campionat). Hagi a înscris 4 goluri. Meciul a tranșat disputa pentru locul 2 dintre cele 2 echipe.
3 oct. 1985: Sportul Studențesc – Neuchatel Xamax 4-4 (Cupa UEFA). Hagi a înscris 2 goluri deși adversarul său direct s-a numit Uli Stielike
11 oct. 1985: Anglia – România 1-1 (preliminarii CM 1986). Hagi nu înscrie, dar prin prestația senzațională (2 bare) contribuie din plin la obținerea unui punct.
24 feb. 1987: Steaua București – Dinamo Kiev 1-0 (Supercupa Europei). Hagi înscrie golul victoriei, la debutul său pentru Steaua.
7 sep. 1988: Sparta Praga – Steaua 1-5 (Cupa Campionilor). Hagi înscrie 2 goluri.
18 iun. 1990: România – Argentina 1-1 (Campionatul Mondial). “Maradona din Carpați”, față în față cu… Maradona cel adevărat!
20 mai 1992: România – Țara Galilor 5-1. Hagi înscrie 2 goluri și dă 2 pase de gol. Meciul a însemnat începutul unui lung șir de performanțe pentru națională.
18 iun. 1994: România – Columbia 3-1 (Campionatul Mondial). Hagi înscrie pentru 2-0 printr-un gol considerat drept “golul tuturor timpurilor” în fotbalul românesc. Într-o fază care nu anunța nimic, Dorinel Munteanu îi pasează pe partea stângă lui Hagi. Acesta înaintează câțiva pași pe partea stângă (o poziție favorabilă mai degrabă unei centrări), observă că portarul columbian este ieșit din poartă și trimite din unghi, de la aproximativ 67 de metri, un lob perfect care intră chiar în vinclul din stânga al porții adverse. A fost declarat golul Campionatului Mondial 1994.

Om de afaceri
Gheorghe Hagi deține hotelul de patru stele Iaki din Mamaia, cu 122 de camere și cu afaceri de 3 milioane euro în 2008.[4][5] De asemenea, este fondatorul Academiei de Fotbal Gheorghe Hagi și al clubului Viitorul Constanța.

Sursa: Wikipedia

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*

CLOSE