Grigore Soitu

Grigore Șoitu (n. 29 decembrie 1971, Constanța) este un poet și publicist român.

Date biografice
Grigore Șoitu s-a născut la 29 decembrie 1971, în Constanța. Absolvent al liceului “Pedagogic” din Constanța, urmează cursurile Facultății de Științe Juridice și Administrative în perioada 1991-1996 și susține examenul de licență în anul 1999 la Universitatea din Craiova.
Este căsătorit cu artista plastică Manuela Szekely-Șoitu. Este considerat de criticul literar Alexandru Cistelecan un experimentalist nonșalant al textului și al tensiunii poetice (Nonșalanța postmodernă, Revista Luceafărul, 1998)[1]. Actualmente este jurnalist freelancer.
A debutat cu poezie la Cenaclul de Marți din Constanța, coordonat de profesorul Marin Mincu. A debutat editorial cu volumul Anticulinare la editura Arhipelag, în anul 1996.Evident șarjând în spirit nouăzecist, poetul cenaclului de marți al Universității Ovidius din Constanța, se comportă ca un marțoliu veritabil atunci când conferă, acest titlu, total antiliric, producției sale de versuri (de “texte”!). El vrea să spună, în mod manifest, că artele poetice au fost însușite de-a lungul evoluției genului liric, de către “bucătarii” poeți precum niște arte culinare, de preparare a unor bucate mai mult sau mai puțin nobile, scrie criticul literar Marin Mincu în articolul „Anticulinare” publicat în Revista Luceafărul, în anul 1997 și reluat în volumul de critice „Poeticitate românească postbelică” apărut la editura Pontica, în anul 2003.[2]
A continuat să scrie versuri și să frecventeze Cenaclul de Marți până în anul 1999 și, sporadic, Cenaclul Euridice din București, în perioada 2005 – 2007.
Volumul Addenda, apărut în anul 2002, este un experiment postmodernist radical, un colaj de poezie și fotografie realizat după regula dicționarului explicativ al limbii române. Un procedeu asemănător a fost utilizat în proză și de scriitorul român Mircea Horia Simionescu în volumul Bibliografia Generală, apărut în anul 1971. Ieșit din mantaua Dicționarului onomastic și a Bibliografiei generale, altoit pe tulpina generoasă a Dicționarului de idei primite de-a gata, Grigore Șoitu deține destule resurse pentru a exploata cu destulă originalitate acest filon “corintic” scrie criticul literar Bogdan Alexandru Stănescu în Ziarul Financiar.[3]
Începând cu volumul Spam apărut în anul 2007, Grigore Șoitu practică un discurs poetic aproape minimalist, în linia curentului fracturist lansat de poetul Marius Ianuș.[4] Ce mi s-a părut de menționat și de susținut, cum am încercat să sugerez și în cronica despre „ștrumfii” lui Ianuș, este că de abia acum tinerii se înfurie cu adevărat și că până acum, de multe ori, aveam de-a face cu simple exerciții de furie, de… „exp”-uri cum scrie Șoitu, adică de experimente. Dincolo de acest intro anecdotic, citim în cartea lui Grigore Șoitu spasmele confesiunii autentice resimțite ca spamuri. Eul din acest volum pare atât de furios, de înverșunat, de dispus să pună bomba la picioarele sistemului metis, încât uită complet de … travaliul liric propriu-zis și, la nivel formal, nu depășește un soi de primitivism al expresiei poetice. Cum spuneam, câștigul este, în opinia mea, la nivelul autenticității. Tocmai prin faptul că pare de-a dreptul incapabil de o mininimă transfigurare, prin faptul că, eufemistic vorbind, cultivă elementarul, eul atinge un nivel al confesiunii care-i teleportează textele direct în zona liricului. Mutarea aceasta de accent de pe limbaj pe mesaj am văzut-o și la Ianuș și prefer să văd în ea deocamdată o coincidență și nu o „contaminare de context”, scrie criticul literar Xenia Karo în Revista Mozaicul.[5]
A publicat în perioada 1994-2008: poeme, recenzii, cronici literare și interviuri în revistele culturale românești (Poesis, Tomis, Vatra, România literară, Amphion) și în Suplimentul de Marți al ziarului Observator de Constanța. În perioada 2000-2004 a lansat mai multe reviste electronice Scriptmania -lunar cultural dedicat nonficțiunii-, Absint și Litergraphia. O parte dintre revistele online le-a recuperat offline prin publicarea lor în revista VATRA (nr. 7/2002), ca parte dintr-un proiect intitulat România virtuală. A mai publicat poezie pe blogul literar Hyperliteratura (2006 – 2007).
Din anul 2008 este membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, iar din anul 2009 a fost ales membru în Comitetul Director al Secției de Poezie din cadrul Asociației Scriitorilor București.

Debut
A debutat, în luna iunie din anul 1994, cu poeme în revista culturală Vatra, în urma premiului luat la Festivalul Internațional de Poezie “Lucian Blaga”de la Sebeș.

Volume publicate
Anticulinare (ed. Arhipelag, 1996);
Addenda (ed. Dacia, 2002);
Spam (ed. Brumar, 2007);
Poeme de stânga (Casa de pariuri literare, 2011)[6];

Volume colective
Poezia română actuală (vol. 1, Pontica, 1998)
Erotica2 (Observator, 2002).

Premii și distincții
Premiul Festivalului POESIS pentru debutul editorial cu volumul Anticulinare (1996);
Nominalizare din partea ASPRO pentru volumul experimental Addenda (2003).
Nominalizare la premiul Avangarda22 pentru volumul SPAM, Fundația Cancicov, Bacău, 2007.

Bibliografie
Ion Bogdan Lefter, Scriitori români din anii ’80 – ’90 (ed. Paralela 45, 2000);
Marin Mincu, Poeticitate românească postbelică (ed. Pontica, 2003);
Iulian Boldea, Scriitori români postmoderni (ed. Ardealul, 2006).
Alexandru Cistelecan – Nonșalanța postmodernă[1]
Alexandru Cistelecan – Autenticismul de computer[7]
Aurel Pantea – Citind și scriind în Halucinaria[8]
Constantin Cubleșan – Anticulinare[9]
Bogdan Alexandru Stănescu – Dicționar de idei literatate[3]
Roxana Răcaru – Lecturi la zi[10]
Cornel Moraru – Cuvânt înainte[11]
Cornel Moraru – Un Urmuzist[12]
Alexandru Jicu – Spam[13]
Mugur Grosu – Ou, cârnat, slănină & poezie spam[14]
Alex Ștefănescu – Noroiul greu al prozei[15]

Sursa: Wikipedia

Lasa un comentariu

Adresa de email nu va fi publicata. Campuri obligatorii *

*

CLOSE